Veti fi redirectionat in 3 secunde catre noua mea adresa :


http://deacaraluca.net/

Trezire din agonie

Author: Raluca Etichete::


Te uiti in urma,te intrebi ce a mai ramas din tot ce a fost,o mare de agonie ,pulbere dusa de vant odata cu trecerea timpului ce lasa in urma doar un miros greu,ametitor ,usor inecacios pe care tinzi uneori sa l respiri amintindu ti de tot ce a fost si facandu te sa simti nevoia sa reconsumi totul asemenea unei doze zilnice ce te resusciteaza,atunci cand clipa de extaz in care te zbateai cu exuberanta se dizolva intr-o adanca apatie,ce se lasa asupra ta ca o molima,facand sa dispara din jurul tau toata fericirea de moment,peste care apasa invaluindu-te in ghearele ei asemeni unei intepaturi,o ceata adanca si vascoasa ce te sfarseste devorand cu lacomie toata vioiciunea din tine si te lasa sfarsit ca de o boala naprasnica,ce te slabeste treptat facandu te din om neom .O umbra a ce ai fost,a tineretii,a veseliei ,vigurozitatii,apasa adanc asupra prezentului,nedandu-ti pace si amintindu-ti continuu,incearca sa te faca sa speri la vremurile bune cand totul era posibil,treceai nepasator si increzator in fortele proprii stiind ca esti tanar si poti avea intreaga lume la picioare .Tragi un fum si iar te ridici din neantul in care te ai pierdut ,din betia amintirilor,stergand cu un burete gustul amar ,pornind asiduu pe drumul fagaduintei,ales spre a ti implini destinul,desi nici acum nu esti sigur de ceea ce te asteapta,un mare gol,o pata de culoare improscata aleator cu nori de plumb ce te vor aduce adesea pe corabia viselor deja fumate plutind in melancolie,cu panzele deschise,de care te indepartezi usor lasandu te de data asta urcat la bordul barcii de salvare ce te aduce la mal,si nu te lasa pierdut in trecut ,aratandu-ti prezentul,ce ti bate necontenit la usa ,pe care insa l-ai ignorat pana acum,caruia ii vei lua fraiele in maini,desfacand vela ,ridicand ancora vasului, al carui bord va ramane fara capitan plutind in deriva si pierzandu-se in larg, luand cu sine istoria ce nu se va mai repeta.

0 comentarii |

Tabara Paltinis 2009 ...'Salut colegi'

Author: Raluca Etichete::


Deseori i-am auzit pe cei mai in varsta decat noi spunand ''ce as mai vrea sa fiu copil'' si ne intrebam oare de ce,ce e asa special!Ei bine cred ca am aflat raspunsul sau macar o parte din el,caci apropindu-ma cu pasi invizibili dar repezi si ireversibili de pragul catre maturitate,ma uit in urma privind cu drag la amintirile ce ma vor insoti pretutindeni.De aceea in urma cu o zi abia sosita din pribegie ,am reusit sa mi notez atat in agenda personala cat si in sertarasele mintii aceasta experienta ce a adus cu sine o noua paleta de intamplari,personaje si locuri in viata mea,ce vor ocupa un loc bine meritat alaturi de toate celelalte.De altfel pot spune ca spre satisfactia mea,postarile publicate pe blog privind patria mama,s-au potrivit ca niste manusi pentru ceea ce avea sa vina,intrucat aceasta expeditie mi-a confirmat in tot ceea ce priveste ca avem o tara absolut superba,pe care inca multi nu au descoperit-o,niste munti semeti de toata lauda,adevarate paduri de conifere virgine si orase inzestrate cu istorie,traditie ce inca isi pastreaza aerul de epoca,cetati medievale si castele amprentate cu impozanta fostilor conducatori.A fost o experienta ce a venit drept ca un cadou,tinand cont de faptul ca plecarea a fost chiar de ziua mea ,petrecand-o astfel intr-un mod mai neobisnuit primele ore ale diminetii alaturi de familie ,prietena cea mai buna iar orele dupa amiezii in autobuz spre drum catre Gara de Nord , in care mi s-a cantat'' La multi ani'',dupa o portie buna de bomboane cu diverse arome.Desi am petrecut peste 9 ore intr-un tren accelerat pe o ruta ocolitoare Bucuresti -Sibiu in care din prea multa energie,ne-am facut poze ,fie am cantat,am spus bancuri,am jucat carti alaturi de proaspetii prieteni abia cunoscuti,in cele din urma am ajuns si la destinatia finala la ora 7:30 de dimineata,respectiv Paltinis,unde am avut placerea de a ne caza la una dintre cele 40 de vile amenajate special pentru taberele de copii,Trecatoarea cerbilor Nr.37
,adanc afundata in padure,in verdeata si tufisuri de zmeura si mure,ce au constituit deliciul zilnic pentru orice doritor de fructe de padure.Insa toate acestea au constituit un aperitiv pentru amatorii de distractie,voie buna si mai ales cei pusi pe sotii,intrucat noptile ce au urmat au fost insotite de mult utilizata pasta de dinti,intinsa atat pe clantele usilor,geamurilor ori a colegilor de camera sau de tabara si a zecilor de metri de hartie igienica atarnati de usi ori ferestre.Un dezastru la prima vedere,insa mult haz pe aceasta tema.Cum totul nu se opreste doar la cele insiruite mai sus,au urmat seri pline de partide de remi,insotite de un numar mare de spectatori care mai de care cu sufletul la gura ,vizionand fiecare jucator unde se mai lipeste,cand se mai etaleaza,fie ne am jucat trombon si ne am asaltat unii pe altii cu celebra replica 'minti',incercand sa l prindem pe celalalt pe picior gresit ,ce desigur constituia un avantaj.Spre surprinderea mea si a altora,fapt ce a constituit si un deliciu a fost prezenta celor doua cunostiinte din tabara ,ce purtau acelasi nume 'Vlad la patrat',care ulterior au ajuns si colegi de camera,facandu ne sa ne incurcam in apelarea lor,desi dupa putin timp am reusit sa i deosebim,unul fiind baiatul imbracat mereu in verde ,ce ne spunea bancuri la orice ora uneori chiar aceleasi plictisindu-ne ,insa o sursa inepuizabila de energie si idei care mai de care nebuna,ulterior numit de noi Vlad 'eco' ,iar cel de al doilea Vlad 'raza de soare',datorita tricourilor galbene pe care le purta.Am dormit claie peste gramada,impartind totul si simtindu ma protejata cu asa baieti grijulii,ce ne aduceau in clipele de lenevie,mancare la pachet de la cantina,incropindu-se in mijlocul camerei o cina pe cinste caruia i se adaugau si vizitatori.Insa cum totul nu se opreste aici excentricul Vlad eco ne-a corupt ,iar seri la rand ne-am permis sa facem caterinca sunand la intamplare numere necunoscute si insistand pe aceleasi teme ,testand rabdarea oamenilor.Unii mai calmi,atii mai agresivi ce culminau cu adevarate portii de ras pe saturate ducand totodata la noi idei de abordare a problemelor cum de altfel s-a intamplat si intr-o dupa amiaza cand incercand sa punem afine intr-o sticla(initial boaba cu boaba si ulterior ideea lui Vlad cu lingurita intr-un fel de palnie facuta dintr-un pahar de unica folosinta pe care l-am gaurit,mai mult de jumatate din punga cazand pe jos), ne am mozolit din cap pana in picioare ,umplundu ne de roseata si patandu i parchetul lui Nenea 'Cartof',alias administratorul.Desigur daca va intrebati de ce l numeam asa ,desi il chema Nea'Ilie,asa l-au botezat compatriotii de cabana datorita formei nasului si nu numai(dar nu se spune).Stt! Trecand mai departe pot spune ca am mers in drumetii ,am vizitat Schitul unei Manastiri,unde isi are loc mormantul Constantin Noica si pot exclama chiar ,faptul ca am fost profund impresionata de vizitele facute oraselor din Ardeal,ce m-au facut sa ma pierd intr-o altfel de epoca,a carei atmosfera medievala a ramas vie,dupa sute de ani,facandu ma sa ma simt partasa in povestile cu regi si regine,printre castelele si cladirile compuse dupa arhitectura veche a carei influenta austro-ungara isi facea simtita prezenta,
delimitand constrastant diferenta zonelor geografice atat din punct de vedere al locuintelor actuale a portului oamenilor cat si a nivelului de civilizatie ,

Sighisoara si Sibiul fiind locatiile ce inca pastreaza atmosfera si traditia a ceea ce a fost odata.De altfel am vizitat Sovata si Lacul Ursu ,am mers la Salina din Praid,unde am coborat in mina cu autobuzul,ceea ce a reprezentat o experienta interesanta din toate punctele de vedere..Desigur in urma acestor vizite am cumparat n suveniruri
pentru intreg familionul si pentru mine si am facut zeci de poze drept amintire.Tot acest lant de intamplari s-a finalizat cu un foc de tabara in jurul caruia ne-am incalzit ,iar energicii si-au consumat energia pe ritmuri de meneaito,brasoveanca,dansul ratustii si multe altele.Drumul de intoarcere a fost si el insotit de cateva ore bune de asteptat in gara la Medias in urma intarzierii de 70 de minute a Rapidului,a carui asteptare s-a meritat intr-o oarecare masura ,conditiile fiind satisfacatoare si placute la prima vedere.Dorul de casa si-a facut simtita prezenta atat pe parcursul zilelor petrecute la cabana cat si in deosebi in tren,majoritatea exclamand,'De abia astept sa ajung in patul meu,sa dorm'insa asta dupa cele 9 ore de mers,intrucat am ajuns la ora 1:30 noaptea in Bucuresti
.Experienta ,cred ca a fost una constructiva pentru toti si mai ales va constitui o amintire placuta ce ne va ramane impregnata in suflet chiar si peste ani.Desi nu ar trebui sa manifest nici pic de tristete ,am un usor regret ca s-a sfarsit,ducand dorul prietenilor facuti,serilor nebune si a colegilor de camera pusi pe sotii.

1 comentarii |

Valsul sunetelor ce-ti invaluie inima...

Followers

Totalul afișărilor de pagină

banner 1 banner 2