Din raiul unei brunete...

O clipa de incertitudine,mahnire,melancolie

Fiecare ne-am intrebat la un moment dat ce avem noi special,cu ce ne diferentiem de ceilalti,ce am realizat pana acum si care va fi urmatorul pas ?Ei bine greu de raspuns intrucat nu stiu cati reusim sa ne descoperim cu adevarat ,ajungem la o varsta la care nu stim nici atunci ce ne dorim ,regretam ca nu am facut un anumit lucru sau spunem as fi putut face avand atunci conduita si maturitatea de acum.Un moment de criza prin care fiecare trece,dat fiind faptul ca ajungem la limita in care trebuie sa luam decizii fie ca ne dorim asta sau nu,nevoiti fiind de timpul ce se scurge repede si nevazut ca gandul,lasand in urma doar amintirea clipei traite pe care ajungem la un moment dat sa ne dorim sa o fi trait mai intens.Poate credeti ca e o insiruire de cuvinte ,neavand ce sa scriu insa din contra,este un lucru despre care simt nevoia sa vorbesc,o teama a momentului caci curand va veni si vremea mea,clipa cand voi avea de ales care va fi urmatorul pas ,unul ce va duce spre un viitor luminos caruia i se alatura si un dram de noroc ,fie un drum cu o viata modesta sau contrarul tuturor acestora la care nici nu as vrea sa ma gandesc.Desigur multi mi-ar spune ,de ce te temi ,ce e mai frumos sa ai viata proprie in maini sa ti pavezi drumul vietii ,insa nu pot spune ca ma tem nici ca mi doresc ,vreau sa prelungesc aceasta etapa,caci simt timpul trecand sfidator si nepasator,nu vreau sa imbatranesc si nici cei dragi s-o faca ,vreau sa pastrez totul pentru eternitate intr-o clepsidra ,zambetul prietenilor a celor ce au un rost si au avut in viata mea.O cutiuta cu amintiri in care totul sa se pastreze intact ,clar ,nepatat de durata anilor ce au trecut si trec continuu neincetat.Nu ma sperie nevoia de a munci de a obtine totul prin forte proprii ci amprenta timpului asupra celor dragi pe care as vrea sa i vad vesnic aceiasi desi stiu ca in sufletul meu ei vor ramane neschimbati .Personal sunt la o varsta a transformarilor pe toate planurile,a socializarilor,a adaptarii in functie de nevoile si cerintele celorlalti,iau contact cu o serie de elemente ce stiu ca au rolul de a ma forma pentru mai tarziu,insa ajung deseori a mi pune zeci de intrebari in urma acestei avalanse de trebuinte ,de a ma intreba asta sunt eu cu adevarat ,e ceea ce mi doresc sa fac ,nu o voi gasi mai tarziu drept rutina?
De altfel daca m-ar intreba cineva in clipa asta ce talente,aptitudini am ,mi ar fi greu sa spun,urmand o serie de exclamatii retorice ''Vai inca nu stii ce vrei,nu te-ai hotarat ?Vrei sa spui ca nu te pricepi la nimic?''Insa acum cei drept cred ca pentru fiecare dintre noi ar conta si ar avea valoare mult mai mult ceea ce simtim noi si dorinta proprie de a face un lucru nu impunerea unor lui pentru a crea o anumita impresie ,fie a epata ori a stii ce sa raspundem.Intalnesc atatea persoane in jurul meu,nu dau nume si nu critic ,fiecare avand propriu mod de viata si perceptie,si imi starnesc mahnire faptul ca sunt ori prea mandri de a recunoaste faptul ca nu fac nimic,dar au in schimb mii de pareri,fie vor sa para mai mult de cat sunt si si impun un anumit stil de viata.Dorinta de depasire a conditiei ,aspiratiile sunt de admirat fiind un drept al fiecaruia si al celor ce si doresc mai mult insa treptat se produce in societate hybris-ul,atat amintit in numeroase poeme ce atrage cu sine pedepsirea.Stiu poate pare ca filozofez usor,insa e ceea ce simt la aceasta ora,neputina de a le arata celor din jurul meu ca ar trebui sa traiasca mai intens fiecare clipa,pe care ce i drept nici eu nu stiu cat am valorat-o pana acum, sa si traiasca varsta,fara a grabi lucrurile si a face in asa fel incat sa para mai mari decat sunt,fiecare etapa avand caracteristicile ei,desi adesea simt ca si eu fac asta si apoi constat ca au trecut lucruri importante pe langa mine fara sa realizez.De aceea totul porneste din adancul nostru,totul este realizabil insa doar prin depunerea tuturor fortelor,ambitie si vointa,caci in adancul nostru salasluiesc adevarate talente si comori nebanuite pe care prea putin dintre noi stim sa le exploatam,sa oferim superlativul.